3 definiții pentru sufletar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sufletar sm [At: BRĂESCU, A. 23 / Pl: ~i / E: suflet + -ar] (Reg) Copil înfiat.
sufletár m. Rar. Holteĭ, burlac, adică „acela care n’are decît grija sufletuluĭ luĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sufletar, sufletari, s.m. (reg.) copil înfiat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sufletar
sufletar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)