sudar sn [At: VARLAAM, C. 93 / V: ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: slv соударь, ngr άριον] 1 (Înv) Giulgiu cu care se presupune că a fost învelit capul (și trupul) lui Hristos, după ce a fost coborât de pe cruce. 2 (Înv) Batistă (de șters, probabil, sudoarea).

sudár n., pl. e (vsl. sudarĭ, vgr. sudárion, d. lat sudarium, basma, ștergar, d. sudor, sudoare). L. V. Basmaŭa cu care a fost învălit capu luĭ Hristos după ce a fost scoborît de pe cruce.

sudariu sn vz sudar

sudar (-re), s. n. – Giulgiu, mai ales al lui Cristos. Mgr. σουδάριον (Tiktin), în parte prin intermediul sl. sudarĭ. Sec. XVII, înv.

sudar, sudare, s.n. (înv.) 1. giulgiu. 2. batistă (de șters sudoarea).