subliteratură s. f. Literatură de calitate inferioară ◊ „Este oricum uimitor cum criticul trece cu seninătate prin fața acelor mostre de subliteratură ce tind să devină coșmaruri ale librarilor.” Săpt. 28 II 75 p. 3. ◊ „Ținând seama de funcția educativă a radioului (inclusiv o educație estetică) semnalăm producțiile de subliteratură în speranța că, totuși, ceva se va îndrepta.” Luc. 11 XI 78 p. 5; v. și Sc. 20 I 81 p. 4, R.lit. 3 V 84 p. 21 (din sub- + literatură, după fr. souslittérature; DMN 1968; FC II 231; DEX-S)