stáigăr, staigări, s.m. (reg.) Supraveghetor, maistru, care conduce un sector într-o mină: „El a ținut cu lucrătorii că s-au dus la șteigări, care-o fost mai mari peste mină și le-a spus câți bani să le dea la lucrători” (Bilțiu, 1999: 274). – Din germ. Steiger „maistru miner” (MDA).