stabulație sf [At: BREZOIANU, R. 316/1 / V: (înv) ~iune / Pl: (rar) ~ii / E: fr stabulation] 1 Menținere temporară (iarna) sau permanentă (în unități de creștere intensivă de tip industrial) a animalelor în grajd, în perioade de creștere, de îngrășare, de exploatare a laptelui etc. 2 (Rar; îe) A avea în ~ A îngriji prin menținere (permanentă) în grajduri (special amenajate).