Definiția cu ID-ul 354358:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂREȚÍE ~i f. 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției] /stareț + suf. ~ei