Definiția cu ID-ul 805140:

stâlpnic m. 1. sfânt care și-a petrecut vieața ca sihastru pe vârful unui munte; 2. supranumele sf. Simion, care a trăit 45 de ani pe un vârf de munte lângă Antiohia (serbat la 24 Maiu): Stâlpnicul, după credința poporului, ține cerul și pământul. [Slav. sTLŬPĬNIKŬ, care stă pe un stâlp: devenit, prin etimologia populară, coloana universului, un fel de Atlas al mitologici moderne].