sprijoánă, sprijoane, s.f. (reg.) 1. Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea, 1924, II: 76). 2. Scândură, par, grindă de sprijin: „Erau două echipe, una la sprijoană și una la fugă” (Bilțiu, 2009: 135). – Din sprijin (DLRM); din sprijini (MDA).