GEORGIA DE SUD (SOUTH GEORGIA), ins. în S Oc. Atlantic, la 1.800 km E de Țara de Foc, dependentă de Marea Britanie (din 1985); 3,6 mii km². Stațiune de supraveghere antarctică a Serviciului Britanic. Singura așezare: Grytviken. Țărmuri crestate cu fiorduri. Relief muntos. Alt. max.: 2.934 m (vf. Paget). Climă subantarctică oceanică. Floră și faună subpolară. Bază pentru vânătoare de balene (până în 1966).

INSULA DE SUD (SOUTH ISLAND [sauθ áilənd]), ceam mai mare insulă a Arh. Noua Zeelandă, despărțită de Insula de Nord prin str. Cook; 153,9 mii km²; 881,5 mii loc. (1991). Orașe pr.: Christchurch, Nelson, Dunedin. Străbătută de Alpii Neozeelandezi, flancați de coline și câmpii. Alt. max.: 3.764 m (vf. Mount Cook). Urme glaciare, lacuri. Parcuri naționale.

NEW SOUTH WALES [nju: sáuθ uéilz], stat în SE Australiei; 801,6 mii km²; 6,1 mil. loc. (1996). Centrul ad-tiv: Sydney. Expl. de cărbuni, min. de zinc, plumb și argint; expl. forestiere. Ind. realizează 50% din prod. întregii țări: metalurgie; produse chimice, textile și alim. Grâu, porumb, orez, plante furajere. Creșterea ovinelor și a bovinelor.

ORKNEY DE SUD (SOUTH ORKNEY [sauθ ó:kni], ORCADELE DE SUD), arhipelag în S Oc. Atlantic, situat în apropierea Țării lui Graham (Antarctica), la 1.350 km SE de capul Horn; 622 km². Posesiune britanică inclusă în Teritoriul Antarctic Britanic. Descoperit în 1821 de marinarul englez G. Powell. Ins. pr.: Coronation, Inaccessible, Laurie, Powell, Signy. Stațiuni științifice de cercetare.

SANDWICH DE SUD (SOUTH SANDWICH [sauθ sænduitʃ]), arh. britanic, de origine vulcanică, nelocuit, situat în S Oc. Atlantic în apropierea coastelor Antarctidei, la 2.170 km ESE de capul Horn; dependent ad-tiv de ins. Falkland; 311 km². Alt. max.: 1.372 m. Acoperit de gheață și zăpadă. Descoperit de James Cook în 1775.

SHETLAND DE SUD (SOUTH SHETLAND ISLANDS) [sauθ ʃetlənd ailəndz], arh. britanic nelocuit, situat în S Oc. Atlantic, în Teritoriul Antarctic Britanic, între Țara de Foc și Țara Graham, la 150 km N de Pen. Antarctică și 885 km SE de Capul Horn, între 61° și 63° lat. S și între 54° și 63° long. V, extins pe 510 km lungime; 4,7 mii km². Este alcătuit din 11 ins. mari și numeroase insulițe de origine vulcanică. Ins. pr.: Livingston, King George, Deception, Elephant. Relief muntos de origine vulcanică, acoperit în mare parte de zăpezi persistente și ghețari. Alt. max.: 2300 m. Climă subpolară. Bază de pescuit. Descoperit în 1819 de marinarul englez William Smith.

SOUTH BEND [sauθ bend], oraș în S.U.A. (Indiana), la 50 km SE de lacul Michigan; 107,7 mii loc. (2000). Nod feroviar. Aeroport. Constr. de automobile, avioane, rachete, mașini-unelte, mașini de cusut Singer, aparatură medicală, aparataj electrotehnic, mașini agricole. Siderurgie. Ind. de prelucr. a lemnului, chimică, hârtiei și alim. Universitate (1842). Galerie de artă. Vizitat de exploratorul francez Robert Cavalier de la Salle (1676). Oraș din 1865.

SOUTH CAROLINA v. Carolina de Sud

SOUTH DAKOTA v. Dakota de Sud

SOUTH EAST [sauθ i:st], cap în S Tasmania, la 43°38' lat. S și 146°48' long. E; cel mai sudic punct al continentului australian.

SOUTH GEORGIA v. Georgia de Sud.

SOUTH ISLAND v. Insula de Sud

SOUTH ORKNEY v. Orkney de Sud

SOUTH SANDWICH v. Sandwich de Sud

SOUTH SHETLAND ISLANDS v. Shetland de Sud.

SOUTH SHIELDS [sauθ ʃi:ldz], oraș în Marea Britanie, în N Angliei (Tyne and Wear), port la Marea Nordului, la vărsarea fl. Tyne, la 16 km E de Newcastle upon Tyne; 87,2 mii loc. (1991). Metalurgie. Constr. navale; ind. chimică și sticlei. Export de cărbune. Stațiune balneară. Menționat în sec. 13.