opțiuni

5 definiții pentru smiorcănit

Explicative DEX

smiorcănit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: ~ier~ / Pl: ~uri / E: smiorcăni] (Mun) 1-3 Smiorcăit1 (1-3).

smiorcănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: smiorcăni] 1-3 a Smiorcăit2 (1-2, 7). 4-7 a, smf Smiorcăit2 (3-6).

smiercănit sn vz smiorcănit1

smiorcăni [At: TOMESCU, GL. / V: ~ier~, zmier~ / Pzi: ~nesc / E: smiorc + -ăni] 1-2 vti (Olt; Mun) A (se) smiorcăi (1-2). 3 vt (Mun; c. i. copii) A smiorcăi (10). 4 vt (Mun; c. i. pisici) A smiorcăi (12). 5-6 vir (Olt; Mun) A smiorcăi (6-7). 7 vi (Olt; Mun) A smiorcăi (13).

Regionalisme / arhaisme

smiorcăni, smiorcănesc, vb. IV (reg.) 1. a plânge (a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 2. (despre copii) a bate (făcând să plângă). 3. (despre pisici) a întărâta. 4. a produce un zgomot asemănător clipocitului apei (prin mișcare, izbire).

Intrare: smiorcănit
smiorcănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smiorcănit
  • smiorcănitul
  • smiorcănitu‑
  • smiorcănită
  • smiorcănita
plural
  • smiorcăniți
  • smiorcăniții
  • smiorcănite
  • smiorcănitele
genitiv-dativ singular
  • smiorcănit
  • smiorcănitului
  • smiorcănite
  • smiorcănitei
plural
  • smiorcăniți
  • smiorcăniților
  • smiorcănite
  • smiorcănitelor
vocativ singular — —
plural — —
smiercănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)