Definiția cu ID-ul 508247:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smídă (-de), s. f.1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar.Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).