O definiție pentru smârcui


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smârcuí, smârcuiésc, vb. IV (reg.) a smiorcăi (a trage repetat aerul pe nas, provocând un zgomot caracteristic), a sfârcâi.

Intrare: smârcui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smârcui
  • smârcuire
  • smârcuit
  • smârcuitu‑
  • smârcuind
  • smârcuindu‑
singular plural
  • smârcuiește
  • smârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smârcuiesc
(să)
  • smârcuiesc
  • smârcuiam
  • smârcuii
  • smârcuisem
a II-a (tu)
  • smârcuiești
(să)
  • smârcuiești
  • smârcuiai
  • smârcuiși
  • smârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • smârcuiește
(să)
  • smârcuiască
  • smârcuia
  • smârcui
  • smârcuise
plural I (noi)
  • smârcuim
(să)
  • smârcuim
  • smârcuiam
  • smârcuirăm
  • smârcuiserăm
  • smârcuisem
a II-a (voi)
  • smârcuiți
(să)
  • smârcuiți
  • smârcuiați
  • smârcuirăți
  • smârcuiserăți
  • smârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smârcuiesc
(să)
  • smârcuiască
  • smârcuiau
  • smârcui
  • smârcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)