Definiția cu ID-ul 1351669:
Arhaisme și regionalisme
slătioáră, slătioare, s.f. (reg.) Pârâu cu apă sărată. ■ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m) și se varsă în Iza; Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura. – Din slatină „apă sărată” + suf. -ioară (MDA).