O definiție pentru simantir


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

simantír, simantire s. n. (Înv.; grecism) Toacă de lemn. Din gr. simantir.

Intrare: simantir
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simantir
  • simantirul
  • simantiru‑
plural
  • simantire
  • simantirele
genitiv-dativ singular
  • simantir
  • simantirului
plural
  • simantire
  • simantirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)