silicați (pl.), (engl.= silicates) compuși oxigenați naturali (și sintetici) ai siliciului cu diverse metale: Na, K, Ca, Mn, Al etc. La baza structurii stă tetraedrul șSiO4ț4-, care intră în alcătuirea celulei elementare și a modelului reticular al acestora. După structura internă se disting: → nezosilicați, → sorosilicați, → ciclosilicați, → inosilicați, → filosilicați, → tectosilicați, care grupează un nr. foarte mare de min. cu compoziție chimică complexă. În natură, s. constituie 75% din scoarța terestră; se formează prin toate procesele petrogenetice, fiind constitu- enții principali ai rocilor magmatice, metamorfice și sedimentare. Proprietățile lor foarte diverse și adesea variabile, îi fac larg utilizabili, ca materiale refractare, în ceramică, sticlărie, sursă de metale rare etc.