SHῙRᾹZ [ʃiraθ], oraș în SV Iranului, la poalele V ale m-ților Zagros, la 1.585 m lat., la 56 km SV de ruinele orașului antic Persepolis și la 700 km S de Teheran; centrul ad-tiv al provinciei Fārs; 1,1 mil. loc. (1996). Aeroport. Nod de comunicații. Rafinărie de petrol. Ind. chimică (îngrășăminte), electrotehnică, a mat. de constr. (ciment), textilă și alim. (zahăr). Piață agricolă pentru porumb, orz, orez, bumbac, animale, lână, piei ș.a. Artizanat (covoare din mătase, obiecte din lemn, mozaicuri, orfevrărie). Universitate (1962). Școală teologică (medresā) din sec. 17. Moscheile Amr ibn Layth (sec. 9), Masjid-i-Jami sau moscheea congregațională (875) – azi în ruină, Noua Moschee (1218), moscheea Vakil (1773-1774). Mausoleul Bibi Dukhtaran. Așezare arestată din timpul domniei Sasanizilor, a devenit oraș în sec. 7, după cucerirea arabă. A cunoscut o importantă dezvoltare în sec. 10-11, devenind unul dintre centrele statului condus de dinastia Buizilor. La sfârșitul sec. 14, marele cuceritor mongol Timur cel Șchiop a pus stăpânire pe S. în două rânduri, încercând să facă din acest oraș un mare centru musulman, capabil să rivalizeze cu Bagdadul. În 1724 a fost devastat în urma unei invazii pornite din Afghanistan. Capitală a statului persan condus de dinastia Zengizilor (1750-1796). Cunoscut prin vinurile, grădinile și moscheele sale. Locul de naștere al vestiților poeți persani Sa’adi și Hafiz, care-și au mausoleele în acest oraș. A avut mult de suferit de pe urma inundațiilor din 1668 și a cutremurelor de pământ din 1813, 1824 și 1853.