Definiția cu ID-ul 792543:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*servíciŭ n. (fr. service, d. lat. servitium. Cp. cu vițiŭ). Acțiunea de a servi, starea de slugă: Ion e în serviciŭ la noĭ. Muncă, funcțiune, slujbă: serviciŭ greŭ. Funcțiune, post, ocupațiune, slujbă: a găsi un serviciŭ, a avea 30 de anĭ de serviciŭ. Locu unde serveștĭ: mă duc la serviciŭ. Oficiŭ, slujbă: serviciŭ divin. Folos, utilitate: acest lucru nu maĭ face nicĭ un serviciŭ. Totalitatea oamenilor organizațĭ p. a aduce serviciĭ publice: serviciŭ sanitar al armateĭ (mediciĭ și farmaciștiĭ cu soldațiĭ lor), serviciŭ poștal, municipal ș.a. Tacîm de masă: un serviciŭ de porțelan, de ceaĭ. Pl. Ajutor, sprijin, îndatorirĭ: a oferi serviciile tăle cuĭva, a aduce serviciĭ cuĭva. Serviciu militar, împlinirea obligațiuniĭ de militar. A fi de serviciŭ, a fi de jurnă, a fi de rînd la împlinirea unui serviciŭ pe care-l fac maĭ mulțĭ pe rînd (de ex., un ofițer la cazarmă). A intra în serviciŭ, a începe un serviciŭ (o slujbă). Oamenĭ de serviciŭ, servitorĭ. Scară, ușă de serviciŭ, scară, ușă secundară p. servitorĭ, furnisorĭ ș.a. Serviciu credincios, o medalie românească instituită la 1878 p. a-ĭ recompensa pe funcționariĭ credincĭoșĭ.