2 definiții pentru selgiucizi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Selgiucizi m. pl. dinastie turcă care cuceri Azia occidentală în sec. XI și fundă mai multe principate în Siria: ea dispăru dinaintea Turcilor otomani.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SELGIUCIZI 1. Ramură a triburilor turcilor oguzi, denumită după numele căpeteniei lor Selgiuk ibn Dudak (sec. 10 – începutul sec. 11). Acesta și-a consituit, prin lupte, o marcă în reg. cursului inferior al fl. Sîrdaria, cu centrul în Djend; a îmbrățișat Islamul sunnit și a efectuat campanii de cucerire spre SV. 2. Numele unei dinastii musulmane sunnite (se.c 11-13) care, în perioada de apogeu al puterii politice și de expansiune terit. maximă, atinse în timpul domniei lui Malik Șah I (1072-1092), cuprindea în hotarele sale, parțial sau în întregime, terit. de azi al următoarelor state: Iran, Georgia, Armenia, Azeibaidjan, Turkmenistan, Afghanistan, Iraq, Arabia Saudită, Israel, Iordania, Liban, Turcia; capitala la Rey și și apoi la Esfahān (Isfahān). Numele dinastiei vine de la Selgiuk ibn Dudak. Întemeietorul statului condus de dinastia S. este Toghrul I Beg (1037/1038-1063)., nepotul lui Selgiuk, care s-a proclamat sultan (1038) – titlu ce i-a fost recunoscut de emirul ghaznavid Masud I, fostul său suzeran, precum și de califul abbasid al-Kaim. Remarcabile au fost domniile lui Alp Arslan (1063-1072) și al fiului său Malik Șah I, care l-a avut ca vizir pe reputatul om de stat persan Nizam al-Mulk (c. 1018-1092). Victoria de la Manzikert (19 aug. 1071) a lui Alp Arslan asupra împăratului bizantin Roman IV Diogenis (1068-1071) și luarea celui din urmă în captivitate au provocat și au mobilizat forțele creștine pentru cruciade. Unii dintre principii S. cărora le fuseseră încredințate spre cârmuire diferite terit. sau care reușiseră să cucerească ei înșiși anumite reg., au întemeiat formații statale de sine stătătoare care, cu excepția Sultanatului de Konia (Konya sau de Rum), din Anatolia, au avut o existență scurtă. S. din Rum au purtat lupte cu bizantinii și forțele cruciate, în care s-a remarcat sultanul Kai-Kubad I (1219-1237). Intrând în declin la începutul sec. 13, dinastia S. a suferit repetate înfrângeri din partea mongolilor. În 1243, invadatorii mongoli, comandați de noionul Baidu, au repurtat, în marea bătălie (26 iun. 1243) de la Kösedag, nu departe de Sivas, o importantă victorie, sultanul Kai-Khusrau II (1237-1246), înfrânt, a fost nevoit să accepte suzeranitatea mongolă și plata unui tribut în bani și animale. La moartea sultanului Masud III (1307 sau 1308), ultimul sultan de Rum, stăpânirea sa a devenit o provincie a statului mongol al Ilhanilor (sau Hulaguizilor) din Iran.

Intrare: selgiucizi
selgiucizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.