O definiție pentru screbuli


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SCREBULÍ, screbulésc, vb. IV. Refl. (Var.) A se zgribuli. (cf. zgribuli)

Intrare: screbuli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • screbuli
  • screbulire
  • screbulit
  • screbulitu‑
  • screbulind
  • screbulindu‑
singular plural
  • screbulește
  • screbuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • screbulesc
(să)
  • screbulesc
  • screbuleam
  • screbulii
  • screbulisem
a II-a (tu)
  • screbulești
(să)
  • screbulești
  • screbuleai
  • screbuliși
  • screbuliseși
a III-a (el, ea)
  • screbulește
(să)
  • screbulească
  • screbulea
  • screbuli
  • screbulise
plural I (noi)
  • screbulim
(să)
  • screbulim
  • screbuleam
  • screbulirăm
  • screbuliserăm
  • screbulisem
a II-a (voi)
  • screbuliți
(să)
  • screbuliți
  • screbuleați
  • screbulirăți
  • screbuliserăți
  • screbuliseți
a III-a (ei, ele)
  • screbulesc
(să)
  • screbulească
  • screbuleau
  • screbuli
  • screbuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)