Definiția cu ID-ul 507589:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scărpiná (-árpin, -át), vb.1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simți mîncărime. – Var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. Lat. scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare „a rupe”. Păstrarea lui i indică în rom. prezența unui (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s. f. (țesală, răzuitoare); scărpinătură, s. f. (răzuire); scărpiniș, s. n. (mîncărime).