SAXONĂ s. f. (< fr. saxon): limbă germanică din grupul de apus – Niederdeutsch (germana de jos) – în faza ei veche, vorbită de saxoni în nordul Germaniei, în provincia Saxonia. I se mai spune și vechea saxonă sau vechea germană. Este atestată în prima jumătate a secolului al IX-lea prin poemul Heliand. În faza ei actuală, poartă numele de Plattdeutsch.