2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sardinia f. mare insulă a Italiei în Mediterana, la S. de Corsica: 890.000 loc. Cap. Cagliari.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SARDINIA (SARDEGNA [sardéña]), ins. italiană în bazinul vestic al M. Mediterane, situată șa c. 200 km V de țărmul peninsular; 24 mii km2; 265 km lungime, 145 km lățime max. Țărm neregulat, cu golfuri largi (golfurile Cagliari, Oristano, Orosei, Palmas, Asinara ș.a.). C 90% din supr. ins. este muntoasă și de podiș. În partea de E se înaltă un masiv muntos vechi (Monti del Gennargentu), cu alt max. de 1.834 m (Punta de la Marmora), în S și SV se extind câmpia și depr. Campidano, în NV C. Sassari, iar în rest câmpii litorale. Climă mediteraneană. Vegetație de maquis și de frigana. Expl. de cărbuni, de min. de plumb și zinc. Culturi de cereale. Plantații de măslini, citrice și viță de vie. Creșterea animalelor. Orașe pr.: Cagliari, Sassari, Olbia, Iglesias. Locuită inițial de sarzi, liguri și iberi, a fost colonizată în sec. 8 î. Hr. de fenicieni, apoi de greci, din sec. 6 î. Hr. de cartaginezi, iar în 238 î. Hr. a intrat în componența Imp. Roman. Stăpânită de vandali (c. 456-534), de Imp. Bizantin (534-550), de ostrogoți (550-553) și din nou Imp. Bizantin (553-sec. 8). În sec. 8-11 a suferit de pe urma atacurilor arabilor veniți din N Africii și Pen. Iberică, care au reușit să se înstăpânească pe o porțiune a ins. Papa Benedict VIII, considerând ins. ca fiind parte a patrimoniului Sf. Petru, a făcut apel la pisani și genovezi, care au organizat în 1015 o expediție comună, prin care au înlăturat pe arabi; eliberarea S. a potențat pretențiile Papalității, a permis pisanilor așezarea în ins. și a introdus o dură rivalitate pisano-genoveză pentru stăpânire aici (sec. 12-14). În sec. 13-14 S. a deținut un rol important în schimburile maritime dintre Pen. Italică, Maghreb, Provence și Catalonia. Cucerită în 1326 de aragonezi – cărora le fusese concedată ca feud de Papalitate (1297) -, ins. s-a aflat în dependență catalană, apoi spaniolă (până în sec. 17). În 1708 a fost ocupată de englezi în timpul Războiului de Secesiune la tronul Spaniei, iar prin Tratatul de pace de la Rastatt (1714), revenea Imperiului Habsburgic; în 1718 Tratatul de pace de la Londra hotăra ca s. să revină lui Vittorio Amedeo II (a primit-o la 8 aug. 1720, cedând în schimb ins. Sicilia), care în 1720, împreună cu NV Italiei (Piemontul) a pus bazele Regatului S. În sec. 19, Regatul S. a constituit nucleul în jurul căruia s-a realizat unificarea Italiei. Din 1948, reg. autonomă cu statul special, în care majoritatea loc. vorbesc limba sardă.

Intrare: Sardinia
Sardinia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sardinia
sardinia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.