Definiția cu ID-ul 730697:

sárcină f., pl. ĭ (lat. sarcina, bagaj de călătorie, it. sarcino, sarcină de lemne). Greutate saŭ bagaj purtat în spate saŭ în mînă: o babă c’o sarcină de vreascurĭ. Starea uneĭ femeĭ însărcinate: o sarcină grea. O veche măsură de greutate (125 de ocale), numită și povărat și tar și saŭ tovar (Iorga, Negoț., 227). Fig. Greutate, angara, povară, muncă pe care trebuĭe s’o împlineștĭ: multe-s în sarcina luĭ. Bir de plătit statuluĭ orĭ servitute: proprietate fără nicĭ o sarcină. Funcțiune, misiune, însărcinare: o sarcină onorifică, o sarcină delicată. – Și sarcenă (Biblia 1688). V. calabalîc.