SAINT-PIERRE [sẽpié:r], oraș și port în ins. omonimă (NV Oc. Atlantic), centrul ad-tiv al Colectivității teritoriale franceze Saint-Pierre și Miquelon; 5,6 mii loc. (1999). Mare port de pescuit. Bază pentru flotilele baleniere. Turism. Fundat în 1635 de coloniști francezi. Erupția vulcanului Montagne Pelée din 1902 a distrus orașul, ucigând aproape 30.000 de oameni.

SAINT-PIERRE [sẽpié:r] și MIQUELON [miklõ], arh. în NV. Oc. Atlantic, la 25 km S de ins. Newfoundland (Terra Nova); 242 km². Format din 8 ins. stâncoase, din care Grand Miquelon și Petite Miquelon totalizează 216 km² și Saint-Pierre, 26 km²; 6,3 mii loc. (1999). Celelalte ins. sunt: Île-aux-Marins, Grand Colombier, Île-aux-Vainqueurs, Île-aux-Pigeons și Île Verte. Centrul ad-tiv: Saint-Pierre. Relief stâncos, puternic erodat de ghețari. Climă umedă și rece. Expl. de turbă, pirite cuprifere și min. de fier. Pescuit. Vânătoare de animale pentru blană. Descoperit în 1520 de navigatorul portughez José Alvarez Faguendez, revendicat de francezi în 1535 prin exploratorul Jacques Cartier și anexat Franței în 1662. Ocupat de englezi în anii 1713-1763 și 1789-1814. În 1814 devine colonie franceză, la 1 ian. 1947 capătă statutul de „teritoriu de peste mări” al Franței, la 9 iul. 1976 i se acordă statul de „departament de peste mări” al Franței, iar din 1985 „Colectivitate teritorială” în cadrul Republicii Franceze.