Rusia f. cea mai vastă țară a globului, se întinde în Europa și Azia cu o populațiune de 128 mil. loc. și cu cap. Petrograd. Rusia produce cereale; posedă mine de fier și de aramă. Rusia a fost guvernată de un suveran absolut, numit Țar, autocratul tuturor Rușilor. O revoluție izbucni la Petrograd în Martie 1917, iar în Nov. din acelaș an, o dictatură demagogică, bolșevismul, se instala și continuă încă a domina. De atunci acest regim comunist bântue Rusia, sleind izvoarele-i de producțiune și înfometând țara. Azi, vechiul imperiu al Țarilor e reprezentat prin mai multe formațiuni politice deosebite: Republica Sovietelor, Letonia, Estonia, Lituania, Ucraina, etc., în afară de Finlanda, Polonia și țările din Caucaz. V. bolșevism și soviet.

RUȘII, rușiesc, vb. IV. Tranz. (Var.; Mold.; Înv.) A rușui. (cf. rușui)

REVOLUȚIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de acțiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravată de pierderile suferite în Războiul Ruso-Japonez (1904-1905). A început prin manifestația pașnică din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimată violent („Duminica sângeroasă”), căreia i-a urmat în primăvara și vara anului 1905, mari greve politice, în principalele centre industriale și puternice răscoale țărănești în regiunea Volgăi. Au avut loc frământări în rândurile armatei, culminând cu răscoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Mării Negre. Revoluția își propunea răsturnarea țarismului, confiscarea pământurilor moșierești, ziua de muncă de opt ore. În toamna lui 1905 mișcarea revoluționară s-a extins în toată țara, creându-se detașamente de muncitori înarmați. În oct., în urma unei puternice geve generale, țarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest în care făgăduia satisfacerea unor revendicări general-democratice și convocarea Dumei de Stat. Mișcările au continuat, culminând cu insurecția armată din dec. 1905. După înfrângerea ei la Moscova, revoluția a intrat în declin, fiind, până în 1907, înăbușită.