roc¹ sn [At: KLEIN, D. 195 / V: (reg) roace (Pl: roci) sf / Pl: ~uri / E: ger Rock] 1 (Îrg) Haină bărbătească, până la genunchi, cu gulerul căptușit. Si: scurtuc, veston, (reg) căput. 2 (Îrg) Jachetă femeiască. 3 Palton.

roc², ~ă smf, a [At: (a. 1783) GCR II, 129/36 / Pl: ? / E: fr rock] 1-2 (În basmele orientale) (Pasăre) fabuloasă, gigantică.

roc³ s [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 43 / E: ns cf fr roquette] (Bot; îvr) Creson (1) (Lepidum sativum).

roc⁴ sn [At: ANON.CAR. / Pl: ~uri, roace / E: srb rok] 1 (Ban) Termen. 2 (Îlav) La ~ La termen.

roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rocuri

ROC (RUKH), pasăre fabuloasă gigantică capabilă să ridice în aer elefanți sau alte greutăți mari, cunoscută din „O mie și una de nopți” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele său a fost atribuit ulterior unei păsări nezburătoare de mari dimensiuni (până la 3 m înălțime), Aepiornis, din Madagascar, dispărută în timpurile istorice ca urmare a vânării excesive.