rotaș [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 27 / Pl: ~i, ~e / E: roată + -aș] 1-2 sm, a (Cal) înhămat sau (rar) (bou) înjugat la oiște înaintea roților (după înaintași) Si: (reg) rudar² (3), rudaș¹ (5). 3 sm Vizitiu care conduce rotașii (1). 4 sm Porumbel care face tumbe în timpul zborului. 5 sm Porumbel cu coada rotată (2).