rătăcănat, ~ă a [At: BUD. P. P. 82 / V: răcătă~, răcăn~, rot~, rotoc~, rotic~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf rotocolat] 1 (Trs; d. pomi) Cu coroana rotundă și rămuroasă. 2 (D. ochi; îf roticănat) De formă rotundă.

răcănat, ~ă a vz rătăcănat

răcătănat², ~ă a vz rătăcănat

rotăcănat, ~ă a vz rătăcănat

roticănat, ~ă a vz rătăcănat

rotocănat, ~ă a vz rătăcănat

rătăcănát, -ă, rătăcănați, -te, (răcătănat), adj. (reg.) 1. Cu coroana rotundă. 2. Crengos, încrengat: „Codrule, răcătănat, / Cătă mine te-ai giurat / Că tu nu-i îmbătrâni” (Bilțiu, 2006: 96). – Cf. rotocolat (MDA).

rătăcănat, -ă, rătăcănați, -te, (răcătănat), adj. – (reg.) Cu coroana rotundă. Crengos, încrengat (Bud, 1908): „Codrule, răcătănat, / Cătă mine te-ai giurat / Că tu nu-i îmbătrâni” (Bilțiu, 2006: 96). – Cf. rotocolat (MDA).

rătăcănat, -ă, adj. – Cu coroana rotundă. Crengos, încrengat (Bud 1908). – Cf. rotocolat (MDA).

răcătănát, adj. v. rătăcănat.

răcătănat, adj. – v. rătăcănat („cu coroana rotundă”).