rondeau (cuv. fr. [rondó] „dans în cerc”), piesă lirică de opt versuri. Forma* r. este stabilită în 1250. În versificație, r. se compune dintr-un distih – ca refren*, după care urmează strofa propriu-zisă (additamenta, trei versuri readucând primul vers din refren) și, în fine, reluarea distihului inițial. În melodie se exprimă prin reapariția refrenului inițial la sfârșitul strofei. Forma s-ar organiza astfel: text – A B c A d e A B și melodie – a b a a a b a b, în care primul grup a b și ultimul grup a b îl reprezintă refrenul. În sec. 13, r. apare adesea (mai ales la trubaduri*) sub denumirea de rondet de carole*, presupunând un dans* precedat de un cântec, desfășurat pe alternanțe de solo și ansamblu, sau de dansuri și cântece. Compozitori renumiți care au scris r. sunt: Guillaume de Dola, Guillaume de Machault, Adam de la Halle, Dufay, Binchois etc. Sin.: rondet, rondès, rondellus, rotondellus etc.