romanțios, ~oasă [At: CARAGIALE, O. II, 124 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: romanț + -ios] 1-2 smf, a (Persoană) predispusă la visare, la melancolie Si: visător, romantic (6-7). 3-4 av, a (Într-un mod) care predispune la melancolie, la visare, la contemplație. 5 a (D. opere literare) Care tratează teme sentimentale, cu note de melancolie, de visare.