ROMANȚĂ (< fr. romance ; it. romanza ; germ. Romanze) Specie a genului liric, cîntec sentimental-erotic, cu o ușoară notă de tristețe, transpus pe melodie sau scris în scopul execuției muzicale, ceea ce îi sporește expresivitatea, o latură caracteristică a romanței constituind-o muzicalitatea. Asemănătoare romanței sînt: lied-ul german, pesnia rusă, song-ul englez. În romanță întîlnim chemări, exclamații suspine, îndemnuri, regrete ș.a., stări emoționale, caracteristice așa-numitului stil de romanță, stil simplu, ușor de recunoscut la această specie lirică. Ex. Vezi rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așterne bruma peste vii, De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? (M. EMINESCU, De ce nu-mi vii?) În literatura evului mediu, erau denumite romanțe acele poeme epice care celebrau faptele unui erou, întîmplări istorice. Întitulate romanceros, în lirica spaniolă, asemenea poezii au un conținut legendar sau erotic. Termenul romanță este folosit de unii poeți și ca titlu al unor creații poetice foarte variate ca tematică (ex. I. Minulescu, Romanțe pentru mai tîrziu). De cîte ori pe înserat În tîrgul mic te-am așteptat, Cînd tremurînd că n-o să vii Umblam pe străzile pustii? Se însera – și-n cîte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcîm. (MIRON R. PARASCHIVESCU, Romanță)