ROCOȘITOR s. m. (Mold.) Răzvrătit, răsculat. Au perit și Ilie Toroman, cel întîi rocoșitoriu asupra domnu-său. M. COSTIN. Etimologie: rocoși + suf. -tor. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșelnic, zurba (1), zurbagiu.