5 definiții pentru rezidențiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZIDENȚIÁT s. n. Etapă în pregătirea unui medic, constând într-un stagiu de practică și specializare în spital, imediat după absolvirea facultății; concurs național pentru ocuparea locurilor disponibile în vederea efectuării acestui stagiu; perioadă în care se efectuează acest stagiu. [Pr.: -ți-at] – De la rezident.

rezidențiat sn [At: MDA ms / Pl: ~e / E: ns cf rezident] 1 (Șîs examen de ~) Concurs național pentru absolvenții Facultății de Medicină în vederea ocupării unui număr de locuri pentru diferite stagii de specializare medicală superioară. 2 Perioadă în care câștigătorii examenului de rezidențiat (1) efectuează un stagiu de pregătire medicală superioară, încheiat cu obținerea titlului de medic specialist într-un anumit domeniu medical.

REZIDENȚIÁT s. n. specializare ca rezident (III). (rezident, după secundariat)

rezidențiát s. n. (înv. medical) ◊ „Ministerul Sănătății organizează concurs de intrare în rezidențiat (fostul secundariat).” R.l. 5 X 95 p. 5. ◊ „Medicii aflați în stadiu de rezidențiat. R.l. 15 V 96 p. 5; v. și Ev.z. 8 XI 96 p. 16, 13 III 97 p. 6 (din rezidență + -iat, după modelul lui secundariat; cf. fr. résidanat; MNC 1979)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*rezidențiát (-ți-at) s. n.

Intrare: rezidențiat
rezidențiat substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezidențiat
  • rezidențiatul
  • rezidențiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rezidențiat
  • rezidențiatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)