reteacăn, ~ă [At: I. CR XIII, 83 / V: ~cână sf, răta~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf rătăcănat] 1 a (Reg; d. căpițe, stoguri de fân) Fără vârf Si: bont (1), neterminat, plat, teșit. 2 sn (Reg) Claie de fân (sau grămadă de coceni) din care s-a consumat o parte. 3 sn (Reg) Rămășiță a unui stog. 4 sm (Reg) Claie nevârfuită. 5 sn (Reg) Bănuț la ou.