refracție sf [At: GENILIE, G. 102/22 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réfraction, ger Refraktion] 1 Fenomen de modificare a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul rapid atunci când traversează suprafața de separare a două medii diferite. 2 (Îs) Indice de ~ Mărime ce caracterizează fenomenul de refracție (1), egală cu raportul dintre viteza undelor sau radiațiilor în mediul din care acestea vin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. 3 (Îs) ~ astronomică Deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției (1) sale în atmosfera terestră.