Definiția cu ID-ul 1168523:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răutate sf [At: CORESI, EV. 237 / P: ră-u~ / V: (înv) răot~, reot~, ~reu~, (reg) răiăt~, răit~, ~uăt~ / Pl: ~tăți, (înv, nob) ~ / E: rău + -ătate] 1 (Îoc bunătate) Însușirea de a fi rău (3) Si: (înv) răință (1), răire (1). 2 Înclinarea de a face rău (141) altora Si: (înv) răință (2), răire (2). 3 Înclinarea de a spune vorbe supărătoare Si: maliție, (înv) răință (3), răire (3), (înv) răutăție, (reg) opșag. 4 Însușirea celui rău (3) în raport cu alții Si: neîndurare, cruzime, (reg) răiciune. 5 (Înv; lpl) Păcate. 6 (Înv; lpl) Vicii. 7 (Înv) Ticăloșie. 8 (Înv) Păcătoșenie. 9 (De obicei lpl) Intenție rea (17). 10 (De obicei lpl) Faptă care denotă răutate (1). 11 (Îlav) Cu ~ În mod răutăcios Si: malițios. 12 (Îal) Sarcastic. 13 Afirmație răutăcioasă și ironică Si: maliție, malițiozitate. 14 Om rău (3). 15 (Reg) Persoană decăzută din punct de vedere moral 16 Faptă rea (26) Si: nelegiuire. 17 (Înv) Rău (141). 18 Pagubă. 19 Poznă. 20 (Îvp) Nenorocire. 21 (Reg) Sărăcie. 22 (Îrg) Tulburare socială. 23 Război. 24 (Pop) Suferință fizică. 25 Boală (1). 26 (Șîs ~a copiilor) Epilepsie (1). 27 (Înv) Tortură.