răscăia [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~ăi, ~coia / Pzi: răscăi, răscai / E: ns cf răscări] 1-2 vtr (Olt) A (se) crăcăna (3-2). 3-4 vtr A(-și) îndepărta degetele unul de celălalt. 5 vr (Buc) A se lăți. 6 vr A se umfla. 7 vt A împrăștia iarba proaspăt cosită sau fânul ud pentru a se usca. 8 vi (Reg; îf răscoia) A se întinde.

răscăi v vz răscăia

răscoia v vz răscăia

răscăia, răscăi, vb. I (reg.) a (se) rășchira. 2. a se lăți. 3. a împrăștia iarba cosită, fânul.