Definiția cu ID-ul 506364:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răscăcărá (răscácăr, răscăcărát), vb. – A se despărți, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.