Definiția cu ID-ul 506342:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rărúnchi (rărúnchi), s. m.1. Rinichi. – 2. Măruntaie. – Var. răruchi, rănunchi. Lat. *rĕnŭncŭlus (Pușcariu 1439; REW 7213), cf. sicil. ranuggiu, engad. nirunkel. Fonetic s-a confundat cu rărunchi, s. m. (plantă, Ranunculus pedatus, R. aureus), din lat. ranŭncŭlus (Candrea). Cf. rinichi.