2 definiții pentru rănciog

Explicative DEX

rănciog s [At: CONV. LIT. XIV, 348 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Oiște la cotiga plugului. 2 (Îe) A lua pe cineva la ~ A trata pe cineva cu asprime.

Arhaisme și regionalisme

rănciog s.n. (reg.) oiște (la cotiga plugului).

Intrare: rănciog
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănciog
  • rănciogul
  • rănciogu‑
plural
  • răncioguri
  • rănciogurile
genitiv-dativ singular
  • rănciog
  • rănciogului
plural
  • răncioguri
  • rănciogurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)