Definiția cu ID-ul 506831:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rît (rấturi), s. n. – Botul porcului. Sl. rŭtŭ „bot” (Cihac, II, 314; Conev 89). Este dubletul lui rît, s. n. (Trans., fînaț, pășune), care se consideră der. din mag. rét, din aceeași rădăcină sl. (Gáldi, Dict., 153), dar care poate proveni și direct din sl., cf. bg. răt „colină”, slov. rot „pășune pe o colină”, și în plus are dublul sens al lui bot.Der. rîtan (var. rătan), s. m. (grosolan, necioplit), cf. botos; rîtos, adj. (insolent, obraznic).