Definiția cu ID-ul 952437:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râncắu, râncăi, s.m. – 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi, 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea, 2006). – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.