pustián, -ă, pustiani, -ene, adj. (reg.) Părăsit, pustiu: „Da' să știi că-s morți înt-o pădure pustiană, unde-o fost război” (Bilțiu, 2007: 106). – Din pustiu + suf. -ean.

pustian, -ă, adj. – (reg.) Părăsit, pustiu (Bilțiu, 2007). – Din pustiu (< sl. pustǔ) + suf. -ean.