O definiție pentru pursuit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+pursuit [pron. pursuĭt] s. n., pl. pursuituri
Intrare: pursuit
pursuit substantiv neutru
- pronunție: pursuĭt
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||