psihostazie, psihostazii s. f. Noțiune eshatologică prezentă în unele religii antice, îndeosebi la egipteni care înseamnă cântărirea sufletelor la judecata de apoi a celor morți de către instanța divină supremă. Din gr. psihostasia.

PSIHOSTAZÍE (< fr.) s. f. (În teologia și arta egipteană) Cântărirea sufletelor celor morți, simbolizând judecata divină după moarte. În fața marilor zei, sufletul este pus pe un talger al balanței, pe celălalt aflându-se pana de struț a zeiței Maat, simbol al justiției. Era salvat numai cel al cărui suflet cântărea mai ușor decât pana.