PROPTIȘ, proptișuri, s. n. Proptea; p. ext. orice lucru (balustradă, paravan etc.) care servește pentru a sprijini ceva, pentru a împiedica o mișcare. Crucea din sat este tocmai în marginea rîpei... Dincolo de cruce este un proptiș făcut din cîteva lemne, pentru ca să nu cază vitele în pîrîu. SLAVICI, N. I 62.