prooemium (cuv. lat. < gr. προοίμιον) 1. Introducere, prefață, preludiu* instrumental. ♦ În Kitharodia* elină, un imn (1) de invocare a zeului, precedând un cântec epic. ♦ În sec. 16, denumire, de inspirație umanistă, a unei piese instr. cu caracter de preludiere, într-o formă* liberă. 2. V. condac.