O definiție pentru prolabat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prolabát adj. m., pl. prolabáți; f. sg. prolabátă, pl. prolabáte

Intrare: prolabat
prolabat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prolabat
  • prolabatul
  • prolabatu‑
  • prolaba
  • prolabata
plural
  • prolabați
  • prolabații
  • prolabate
  • prolabatele
genitiv-dativ singular
  • prolabat
  • prolabatului
  • prolabate
  • prolabatei
plural
  • prolabați
  • prolabaților
  • prolabate
  • prolabatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)