PROCURATURĂ, procuraturi, s. f. (Jur.) Organ a puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. O atenție deosebită sînt chemate să acorde organizațiile de partid din instituțiile judecătorești și ale procuraturii, educării comuniste a oamenilor muncii din aceste instituții. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 27.