O definiție pentru prezbiterat
Enciclopedice
prezbiterat, prezbiterate s. n. Preoție. – Din prezbiter1 + suf. -at.
Intrare: prezbiterat
prezbiterat substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)